motivul pentru care nu mai am bani ca sa-mi tin ziua de nastere

prolog: iti amintesti de nebunia de care iti spuneam data trecuta cand am vorbit?
ei bine, iti dau un indiciu.

m-am saturat de patul meu de-acasa
cearsafurile nu mai imi zambesc
aceleasi haine zac tacut pe masa
si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc...

si-atuncea ies afara
e vant si este vara
si ceru-mi spune: "fugi, ca eu platesc!"
ma intorc la tine
iau doi blugi cu mine si-ti zambesc!

vara asta-o sa ma-ndragostesc...
vara asta-o sa ma-ndragostesc...
vara asta-o sa ma-ndragostesc DE TINE!

acuma stiu ca MAREA ma asteapta
nisipul ma va saruta si el
o scoica-o sa ma zgarie-n mana dreapta
algele or sa ma gadile nitzel...

ne vedem in 5 septembrie. am plecat la mare cu o mana de vise si zborul in suflet!

[vama veche-vino sa visam sub apa]

*mentinem legatura*

am in cap un plan secret care nu mai e atat de secret de vreme ce lumea a inceput sa afle despre el. acum devine si mai non-secret, din moment ce il postez intr-o forma sau alta si pe aici. nu conteaza, important este ca eu inca il tin secret. ca sa mai am material de un entry, nu de alta.

am fost plecata din nou la bucuresti, de data asta fara preaviz virtual. n-am dat telefoane decat oamenilor cu care intram in contact direct zi de zi, am mai trimis cate un mesaj in stanga si-n dreapta cand nu aveam somn. si am scris mult de tot pe un laptop la intamplare. un laptop de care nu vei mai auzi de acum incolo probabil, dar care a starnit in mine o noua dorinta, asa de sfarsit de sezon estival. vreau si eu laptopul meu!

ma asteapta niste mutari masive prin casa si prin viata, una-doua-cinspe excursii prin tara si...nu numai(?), deci timpul alocat frecarii de menta online mi-e limitat (god bless america!). plus ca vine scoala, scoala care de altfel ma ia in fiecare an prin surprindere, scoala pentru care trebuie sa-mi fac liste de cumparat caiete si alte porcarii in genul asta, scoala la care cica ne-au dat niste teme de vacanta pe care doar drulea si le face (orice asemanare cu o persoana reala e pur ocazionala si nedorita. sorry persoana reala fara ocupatie). scoala de care ma doare fix in spitz si pe care nu o sa o frecventez in prima saptamana, dar apoi tot imi gasesc nasul. whatever, case closed, avem altele mai nasoale pe cap.

stii ce-i mai nasol decat scoala? faptul ca vine ziua mea, eu vreau sa-mi tin mobilul inchis pe 3 septembrie si sa fac prostii, dar nu pot. imi plac prea mult mesajele si telefoanele de ziua mea, i just can't help it. mai grav e ca nu mi-o tin, dar totusi astept mangaieri sufletesti de la oameni faini. te simti? pune-ti ceasul la ora 12 noaptea si suna. astfel castigi fara tragere la sorti un suc/o bere/o tequila (dupa gusturi si preferinte).

ziceam ceva de bucuresti? cu regret in suflet anunt ca nu mai am loc de bastina in bucale. si ca mi-a placut al naibii de mult excursia asta. am facut tot felul de tampenii hazlii, am cheltuit sume imorale de bani si m-am obisnuit cu regimul de viata KFC, iar acum intru in refacere din toate punctele de vedere, mai putin cel al tampenilor. pentru cine nu stie, dupa sziget m-am obligat sa fac tampenii, si trebuie sa o mai tin tot asa o vreme. doamne ajuta!

asa ti-as spune pe unde am fost si ce am facut, dar stiu ca nu-ti pasa. in schimb, sa stii ca de acum incolo am business standardul pentru momentele de maxima intimitate la discretie de cate ori ma duc in titan la semnul de ":)" de pe harta mea frumoasa si stricata (cunoscut si ca "apartamentul lui dan in care andra are acces nelimitat incepand din 15 septembrie"->asa-i, dan?). ma fac clubberitza "dă bucuresti" si o sa colind club a-ul cat sa-mi ajunga pentru anii de facultate pe care nu-i voi face acolo. bucurestiul e amanta mea preferata, dupa OGM.

viata e faina, fac saptispe ierni si la anul dau bairam. dar pana una alta, ma bucur de tot ce-mi ofera sibiul si imprejurimile, poate poate gasesc ceva sa-mi placa cu adevarat.

bucuresti, te iubesc chiar daca esti cu schepsis! important e ca-mi esti simpatic. rau de tot. asa-i ca ma lasi sa mai trec pe la tine si sa "merg stresat din nou spre piata romana"?

[amy macdonald-this is the life]

scurta introducere in sufletul meu

vreau sa ma pierd printre valurile unei lumi mereu insorite, printre randuri si ganduri, printre sufletele oamenilor pe care-i iubesc, printre treptele ce asteapta sa fie pasite si depasite, prin viata.

oricat de greu ar fi sa-mi cern prioritatile, in minte imi sta o singura dorinta: aceea de expansiune continua. vreau sa ma intind pana la stele si-napoi, sa ating borcanul de 4 kg de fericire cu mana libera si sa-l pastrez ca amintire din periplurile mele prin univers.

pentru ca privesc lumea dintr-o cu totul alta perspectiva decat e normal. si asta multumita naturii nu tocmai ingaduitoare, care mi-a permis sa ma nasc exact in timp pentru a mi se implanta un cristalin artificial. made in usa. si asta ma face sa apreciez apropierea mai mult decat orice. si sa-mi doresc constant sa fiu atinsa, imbratisata, pupacita. astfel...ajung sa vad ce se afla inauntrul unei persoane, fara a-i fi judecat exteriorul.

pentru ca m-am mutat de 8+ ori doar in orasul asta mic, fara sa vorbim de excursiile la bucuresti si rudele de prin alte localitati. am ajuns sa fac un sport national din impachetat haine si despachetat haine, nemaistiind uneori de unde sa-mi gasesc haine atunci cand sunt toate puse la spalat. atunci scriu sms-uri de gen "nu-mi gasesc pantalonii, ajung in 15 min, sorry" si ma fac ca ploua[scuze, kiddoh]. dar asa am prins gustul pentru ce va urma. si asa am invatat sa investesc sentimente intr-un rucsac al naibii de fain, in dslr-ul vietii mele si in bilete de tren. acum mai trebuie sa "am doar optispe ani". pentru ca deja sunt nebuna, iubesc si nu am bani.

pentru ca "ai mei sunt divortati, locuiesc cu taica-meu, la maica-mea ma duc in vacante" si astfel ajung in fiecare vara sa o recunosc pe sascha, copila poezie. sa reintru in super-gasca pe care nu o voi avea niciodata, dar la care visez de pe la 13 ani. sa povestesc cu un om extrafuckingordinar cu care ma inteleg bine doar cand invat sa fiu spontana. sa fiu mai aproape de jei jei si deiu, acest fapt neimpiedicandu-ma de la a NU ii vedea zilnic. sa o iubesc pe bubiche atunci cand ma intorc acasa si sa-mi doresc constant sa ajung acasa. ACASA. suna atat de frumos, asa-i?

pentru ca am ramas traumatizata din copilarie si am fost teribilista si mai sunt teribilista si la un moment dat imi va trece. pentru ca mi-au placut o groaza de tipi fara ca ei sa aiba ceva de-a face cu mine. pentru ca sufar si sunt dezamagita, si asta ma indeamna sa ma schimb. pentru ca sunt eu si tu ma vezi "nimfo" sau "tocilara" dupa caz. pentru ca-mi place.

imi place ce sunt si imi place gandul ca o sa cresc. si intr-o buna zi voi fi ca tine, sau poate...si mai bine de atat!

[parov stelar-lost in amsterdam]

vreau sa fiu femeia misterioasa pe care o cunosti in amsterdam, care-ti ofera o tigara si te intreaba daca vrei sa dansezi. [l'oreal-pentru ca merit]

szeretlek

although i'm back here, my heart is still there. i left it somewhere between the beautiful boutiques where you could get anything you truly desired during your first 17 years of existence and the very beautiful people i met. doesn't look like it wants to come back before sziget ends, though.

it's a hard job wondering what might be happening now, while your train reached its final distance, while you've got home safe, sound and...sleepless. it's difficult to figure out what will happen in the future, after you've accomplished the wildest dreams you had set for this summer. but the thought of being able to turn your every desire into reality seems conforting, if not even pleasantly coated with chocolate. the finest swiss chocolate, that is.

after all, dreams come true in the real world, too! and sometimes, they even look better than expected. all i can say about my little sziget experience was that it will certainly not remain the only one, that it was heaven on earth and that it just can't be described in words. english, deutsch, francais, espagnol, romana, magyaras-they all seem too faint for an event of this size.

i'll leave a few photos behind, wondering if the world will start to look better after the 13th of August, after the kooks, after the extraordinary sziget festival in 2008. i might as well do anything else, as long as it's crazy. because, seemingly, i'm really into crazy dreams that tend to come true when you least expect them to. and now it's all about time and youth.

a little bit of money wouldn't hurt, either. but that's not my purpose in life.

[xPRiment lingvistic-should i stick to writing in english in the near future or should i just go back to romanian?]

P.S.-ul extrem de romanesc: I-AM VAZUUUUUUUUT! in sfarsit :)

[alanis morissette-ironic]

nem bezelek magyarul, de tanultam szigetnek

nu-mi vine sa cred ca in mai putin de...16 ore sunt in budapesta, knock knock knocking on heaven's door pe ritmuri kooksiene si asteptand ziua de 13 august.

fericirea intr-un borcan de 4 kg sta ascunsa undeva pe obudai sziget si ma duc sa o caut. URGENT, mon cher, pana nu-i trece termenul. cat timp sunt tanara si nelinistita, fara somn, dar cu prea multe vise.

doamne! o fac si pe asta!

keep on rocking in the free world

avand in vedere riscul la care ma expun in momentul in care imi tot doresc sa plec o data din orasul asta, scriu de pe acum ca nu stiu cat timp va trece pana sa scriu din nou pe blog, dar ca-mi voi da toata silinta pe hartie. ma intorc la vechile mele pasiuni, poate cine stie? intr-o buna zi chiar vor fi citite de catre cineva.

pentru ca exista sansa sa ma cunosti inca dinainte de 2007, vei stii ca acum plec in locuri deja vizitate: bucuresti si budapesta. mapa de bucale a fost achizitionata cu ceva vreme in urma, iar cea de budapesta a succedat-o in passo allegre. si uite cum ajung, ceva mai experimentata si mai trecuta prin viata, in lipscani si pe vaci utca, la tnb si pe obudai sziget. si abia astept sa simt starile aferente locatiilor! marea nu se grabeste sa-mi apara in program, dar poate asa a vrut destinul. cine stie cand voi reusi sa aduc marea...tocmai la sibiu? important este sa fie mare in sufletul meu. de acolo si pana la "vino sa visam sub apa" mai e doar un pas!

de data asta am un program relativ stabilit: sa petrec clipe frumoase in locuri familiare, sa cunosc lume noua si sa recunosc lumea veche, sa fiu hepi si sa ma descurc, sa ajung la internet cafe-ul din regina elisabeta pentru a confirma faptul ca sunt hepi si ma descurc, sa mi se faca dor de cei de-acasa si, cand va fi sa ma intorc....RUPEREEEEE!

pentru cine vrea sa dea de mine in bucuresti, exista un numar sau chiar doua de telefon, o adresa, o strada, o casa, (un parc? da, e si ala), un caine pe care nu-l suport asa ca nu cred ca e cazul sa-l luam in calcul, o familie reunita pe plaiuri non-carpatine si...o linie telepatica disponibila 24h pe zi. daca vrei sa dai de mine, fa-o! exista sanse mari sa-mi fie dor de tine si sa nu stiu cum sa-ti spun. cu ocazia asta, mi-o zici tu mie intai si ma faci fericita!

sper sa revin cu materiale proaspete. intre timp, te las cu cele pe care deja le stii, amintindu-ti de faptul ca-mi place prea mult sa calatoresc ca sa nu o fac atunci cand prind ocazia.

["merg stresat din nou spre piata romana" :-"]

eu. tu. noi patru.

[prolog]
asculta piesa asta pentru un efect sporit al lecturii. personal, o ador!



Billy Joel - Vienna


un potential motiv pentru care am scris acest articol poate fi gasit la copilul special
[end of prolog]

ma faci sa cant. ma lasi sa iubesc in liniste, stiind totusi ca te iubesc enorm. ma asculti chiar si atunci cand te prefaci ca nu ma asculti si te astepti sa exprim idei lungi in cuvinte scurte. dar stii totusi ca nu e felul meu. ma accepti, facandu-ma sa ma schimb in fiecare secunda. imi suporti ironiile, perversiunile referitoare la un oras pe care tocmai l-am vizitat, ma astepti 10 minute cand intarziu la bruk si in general suporti o groaza de lucruri care ma fac deosebita (stiu ca urasti sa ma asculti vorbind despre carti si humanitas, dar stii ca nu-mi pasa ca urasti sa vorbesc despre carti si humanitas, pentru ca asta e un lucru care ma face deosebita). nu esti o copie xerox decat prin faptul ca-ti imprimi trasaturile, cuvintele, gesturile si culorile in inima mea. constant.

te ascult. te iubesc. te fac sa vorbesti. te iubesc. te ajut de cate ori nevoie. te iubesc. vreau sa fii un om fericit. te iubesc cand esti un om fericit. te iubesc cand esti un om trist. te iubesc tujur, mai tare decat parisul. te iubesc chiar si atunci cand crezi ca nu te iubesc, si ca de fapt sunt doar un calator etern prin lume, cu bani de spart si fara experienta in ceea ce priveste certurile cu parintii. te iubesc pentru ca nu stii prin ce am trecut pe vremea cand inca nu ne cunosteam. te iubesc pentru ca ai ambitii, pentru ca vei fi un om mare si un parinte bun si-ti vei lasa copiii la mare, munte si-n budapesta. te iubesc stiind ca poate nu ne vom mai vedea zile, saptamani, luni, ani intregi, dar ca asta nu ma va impiedica sa te iubesc. te iubesc pentru ca ma faci sa visez la un apartament in viena in care sa fie un loc pentru toti. te iubesc pentru ca ESTI toti. esti totii mei. esti sufletul meu si borcanul de fericire de 4 kg. vinul meu rosu demi-dulce din '91 din care ma imbat cu vise.

te iubesc pentru ca ma faci sa zic atat de usor si atat de des "te iubesc", incat chiar a inceput sa-mi placa. imi vei fi alaturi oriunde ma voi duce si sper...sper sa-ti fiu alaturi oriunde te-ai duce.

si acum, hai sa ne bucuram de liceu!

[the cat empire-the lost song gandindu-ma la spitalul de urgenta-prietenii]

dragostea

imi explica si mie cineva ce-i asta?

[vama veche-boogie & vara asta]

dintre toate subiectele lumii, daca as putea descifra cum sta treaba cu acesta, as fi un om mult...mult mai fericit.

obsesii

Motto: “nu am obsesii, am doar perversiuni”
[cheloo]

singura modalitate prin care un om poate scapa din calea propriilor sale obsesii este luarea lor ca atare. cel putin atunci poate muri cu constiinta nepatata de ganduri necurate intr-o lume nebuna, nebuna de tot.

fie ca e vorba de o calatorie intr-un oras aparte din europa, muzica de un anume fel sau iarba proaspat cosita, cand vine vorba de obsesii, acesta isi duce slujba la bun sfarsit si transforma intreaga sa cautare a fericirii la borcan intr-o adevarata lupta impotriva societatii zilelor sale. obsesiile sunt motivul principal pentru care mai respira dimineata tarziu, se trezeste din pat stergandu-si creierul de amintiri neplacute din clipa, ora, ziua, saptamana, luna precedenta. isi reactiveaza motorul de cautare al lucrurilor placute de peste zi si pleaca la vanatoare prin lung si prin lat.

uneori, oamenii n-au nevoie sa escaladeze munti pentru a-si atinge creasta de placere. cateodata, ei simt ca pur si simplu nu s-a inventat termenul de «acasa» pentru un calator pribeag prin viata. poate ca nu este dat sa-si poarte doar crucea, ci sa isi parcurga si traseul spre linia de sosire. singuri. fara vreun ajutor spiritual, fara planuri prestabilite si ambitii p(arint)rostesti, doar prin vise si noroc. si prin obsesii. obsesiile afecteaza intr-atat dezvoltarea unei persoane, incat o poate face sa cada in prima prapastie sau sa atinga abisul cu degetele.

carpe diem. memento mori. dar nu uita niciodata sa-ti respecti obsesiile, caci ele iti patrund in suflet din adancul inconstientului si-ti schimba destinul. iubeste-le, caci ele te fac omul pe care ceilalti il observa in fiecare zi.

spune-mi ce obsesii ai, ca sa-ti spun cine esti.

[vama veche-nu am chef azi]

p.s. ”ne vedem jooooooooi, ne vedeeeem joi!”

mit farbstoff

in primul rand, doresc sa dedic acest entry celui de-al aproximativ zecelea cititor al acestui blog, care trimite noaptea sms-uri ingrijorate din club a ("doar drogatii merg pe acolo", ei?) si-mi spune scorul meciurilor europene, desi le-as putea zari de la barurile alaturate. din motive tehnice si de pozitionare, insa, nu reusesc sa mai disting numere la ora aceasta. iti multumesc oricum; esti un inger si stii treaba asta, abia astept sa vorbim mai coerent de atat.

zilele acestea se preconizeaza o multime de aventuri. cu o ambitie de a vizita brasovul stinsa (dar viata merge mai departe, si noi repede dupa ea), am hotarat spontan sa vad maine cisnadia si oamenii frumosi ce o reprezinta. oricum in brasov se afla in acest week-end o cota parte din sufletelul meu, care are grija sa pierdem constant pariuri sportive si mananca kfc-uri la nocturna(iti fac in ciuda acum, deoarece am ingerat cartofi prajiti, chipsuri si altele si mai "hardcore" exact cand povesteam cu tine la telefon!). miercuri plec la bucuresti si abia astept sa ajung din nou in base (not the president), cu un scurt pit-stop pe strada vigilentei :-> ("am bani de dat, am datorii la stat").

enough about the future, care si-asa nu mai arata prea bright sau prea orange (a pierdut "portocala mecanica", ha ha ha). hai sa atingem subiectul fierbinte al zilei. deiutzei ii voi transmite ca ne-am distrat la modul silent si duo azi, lui dan ii zic ca de fapt nu eram chiar atat de beata pe cat am afirmat ca as fi si lui jei jei ii urez numai bine si respect, ma man!

a fost o zi interesanta ce a culminat (evident) cu seara. pentru ca iti trebuie nu unul, ci doi nebuni care sa alerge prin oras cautand tequila pentru un party neanuntat ("gasca mea nu poate sa stea linistita/nicio clipa"), sa se loveasca apoi de varsta legala inca...neatinsa, sa stabileasca ca la anul facem dezmat in sziget (so get your swimming suits ready, kids) si sa ajunga in curtea bruk-ului cu un arsenal aparent interzis in mod normal in curtea bruk-ului. am facut-o si pe asta, macar de dragul nepotilor!

"andra, o sa vomit! andra, o sa vomit!" "bleaaaah!" au fost replicile memorabile din acest film turnat in timp real intr-un cadru static cu doua personaje aflate in crescendo constant. dezvoltarea unor teme precum relatiile interpersonale si de ce zboara porcii tocmai deasupra noastra au devenit iminente si au fost aprig dezbatute, urmand CA CAstigatorul sa mai primeasca o doza de pepsi cu surprize (daca vodca-cola e buna inseamna ca trebuie sa incerci si...desigur, pepsi-cola). cainii ce ne-au urmarit in drum spre casa au avut parte de povestiri memorabile.

si uite ca iar e 3.30 si eu sunt inca treaza. si-mi place.

vise, planuri, calatorii si un nikon d40 ce se pregateste sa vina spre sibiu. toate presarate cu amintiri ale unor clipe...cel putin interesante. si asta doar pentru ca ne-am nimerit in aceiasi sala de clasa!

[peter bjorn and john-young folks]